Oul fiert tare perfect

Rating

Ou fiert tare

Stai așa, înainte de toate, ce înseamnă un ou fiert tare perfect? Bagi oul în apă și îl fierbi. Care-i șpilu?

Păi, sunt mai multe aspecte aici… Ați observat deja, cu siguranță, că sunt perfecționist (motiv pentru care oul din imaginea de mai sus mă scoate din sărite. A fost delicios, dar arată oribil. Poate cândva o să fac unul mai prezentabil). Pentru mine, nu toate ouăle sunt fierte la fel. Un ou fiert tare perfect trebuie să întrunească cât mai multe dintre următoarele calități (le enumăr începând de la interior spre exterior):

  • gălbenușul să fie coagulat, bine închegat și nu lichid
  • totuși, să nu fie fiert până la refuz și până devine o masă pufoasă de praf gălbui
  • să nu fie prezent inelul gri/albastru/verde între gălbenuș și albuș – îl știți voi. Mai ales de la ouăle de Paști.
  • albușul să fie coagulat, în niciun caz lichid
  • totuși, să nu devină elastic
  • oul să fie relativ ușor de curățat, să nu se cojească cu tot cu jumătate din albuș
  • să nu se spargă în timpul fierberii

Continue reading

Mămăligă

Rating

Mămăliga perfectă

Vorbeam cu un prieten acum câțiva ani și încercam să identificăm un fel de mâncare autentic românesc, inventat aici și nu inspirat din bucătăria neamurilor vecine sau cotropitoare. Ceva ce ar fi împărțit Burebista cu Deceneu ca amuse-bouche la un pahar de bere, o garnitură pentru brânza de viezure sau ceva mânz pe varză cu orz. Mămăliga, evident, n-a ajuns în turul doi – porumbul a fost descoperit de Columb odată cu cartoful, hamburgerul și orange-mocca-frappuccino-ul pe coasta de est a Americii, circa 1492. Pe lista scurtă știu că rămăsesem cu piftia (și cam atât), asta până i-am prezentat-o plin de mândrie patriotică unei colege nemțoaice care a zâmbit și a zis doar “Ach, ja, Sülze!” 🙁

Continue reading

No-knead bread sau pâine fără frământare

Rating

Paine no-knead fara framantare

UPDATE: Pentru o variantă cu maia, sau pentru varianta cu cantități mărite cu 50%, citește versiunea 2.0 despre care am scris aici.

Da, știu, și eu am fost la fel de șocat când am auzit prima dată. Am respins ideea ca pe o invenție americănească și am presupus că e vorba de un chec sărat sau de vreo pâine crescută mecanic (cu praf de copt sau bicarbonat). Și totuși, câțiva ani mai târziu am început iar să aud tot felul de laude la adresa no-knead bread, venite inclusiv din surse respectabile. Am descoperit că la baza rețetei stau niște principii științifice cât se poate de valide, și că pâinea rezultată e o pâine în toată regula, bine crescută, crocantă și gustoasă. Culmea, din toate variantele pe care le-am testat până acum, e pâinea preferată a familiei noastre – ceea ce personal mă frustrează tare, având în vedere că e și cea mai simplu de făcut…. dar csf, n-ai csf!

Vestea bună e că nu o să aveți nevoie de piatră de copt, vestea proastă e că o să aveți nevoie de o oală cu capac, termorezistentă. Eu folosesc de fiecare dată cu succes o oală “românească” emailată și niște hârtie de copt. Încă o veste bună e că vă trebuie 3 ingrediente – făină, drojdie, sare. Și apă, dar aia nu se pune 🙂

Continue reading