Acum că v-am atras atenția, e momentul să trecem la lucruri serioase. Adică la cozonac. ‘Tis the season.
Serios prin definiție, constituție, și prin numărul uriaș de mituri care plutesc în jurul veșnic inabordabilei rețete perfecte, cozonacul este unul din preparatele noastre care înspăimântă orice amator (sau care îți conferă o aură de maestru cofetar extraordinar, când află cineva că chiar ai făcut cozonac). O să risipesc aici multe dintre miturile respective și o să vă prezint o rețetă care nu numai că e simplă și rapidă, dar face și cel mai bun cozonac pe care l-am mâncat, ever.
Nu obișnuiesc să dau link-uri la sursele din care mă inspir (fiindcă sunt un nenorocit lipsit de recunoștință), dar de data asta simt că îi datorez enorm lui Mircea Banu, cofetar la Zexe, a cărui rețetă este baza cozonacului pe care îl facem aici împreună 🙂 Rețeta e de aici, iar cozonacii îi găsiți la Zexe în preajma sărbătorilor (dacă vă e prea lene să îi faceți singuri). Nu am păstrat chiar aceleași proporții, am mai ajustat după gustul meu și după feedback-ul primit de la “clienți”, așa că nu considerați cele două rețete interschimbabile și limitați-vă la una singură. 🙂
Un avertisment, înainte să trecem la lista de ingrediente: nu o să scăpați foarte ieftin. De fapt, o să vă ardă la buzunar. Sunt șanse mari să ajungeți la niște costuri mult peste majoritatea cozonacilor din comerț. Dar credeți-mă că merită, doar o dată e crăciunul/paștele/ziua de naștere/onomastica/botezul/nunta/ziua copilului/1 decembrie/23 august/ziua pisicii/ziua cârtiței/duminică!!
