A venit (oareșicum) și vara. E (oareșicum) soare, s-a făcut (oareșicum) cald, e timpul să profităm și să punem castraveți la borcan! Activitate mistic-inițiatică, presărată cu multe superstiții și informații contradictorii, ca mai toate rețetele de pe la noi. No need to panic, o să abordăm tema științific, ca de obicei, și o să facem cei mai buni castraveți murați de partea asta a dunării.
Așaaaaa.. m-am tot ținut să vă povestesc rețeta pentru maia (de fapt niște instrucțiuni mai mult decât o rețetă, pentru că scopul e să capturăm maiaua din mediul înconjurător, nu să o facem noi) până când am considerat că sunteți pregătiți. Înainte să trecem la treabă, să știți că nu o să fie ușor. Mă rog, n-o să fie nici greu, dar e nevoie de un pic de perseverență, mai ales la început, și de două săptămâni în care sunteți dispuși zilnic să vă ocupați câteva minute de maia. Am numit-o în titlu ”prietenul cel mai bun al omului” fiindcă, pe alocuri, trebuie să vă îngrijiți de ea ca de un cățel – o scoateți de două ori pe zi la plimbare, îi dați de mâncare, îi faceți curat… puteți să-i puneți și un nume, I won’t judge. Pe a mea o cheamă Maia. Get it? Maia… maia… Maia… maiaua Maia… nevermind.