Pain à l’ancienne e o pâine cu totul și cu totul specială (păi cum altfel să fie, dacă scriu despre ea). E o pâine în care temperatura joasă (plecând de la apa cu gheață folosită la aluat, până la dospirea la frigider) încetinește procesul de digestie al zaharurilor de către drojdie, rezultatul final fiind un aluat mai dulce și o crustă mai caramelizată. O minunăție, ce să mai… Merită cele două zile cât durează să o facem. Did I not mention că durează două zile? Now you know.
OK, poate nu e chiar nectarul zeilor 🙂 dar câte nu poți să spui despre socată? Acest radler românesc, această introducere în lumea alcoolului pentru cei mici, această expresie a magiei fermentației, această ambrozie la borcan, preamărită limonadă, nectarul zeilor, fizzy bubblech! Dar destul cu preaslăvirea socatei, hai să trecem la aspecte mai practice.
UPDATE: Pentru o variantă cu maia, sau pentru varianta cu cantități mărite cu 50%, citește versiunea 2.0 despre care am scris aici.
Da, știu, și eu am fost la fel de șocat când am auzit prima dată. Am respins ideea ca pe o invenție americănească și am presupus că e vorba de un chec sărat sau de vreo pâine crescută mecanic (cu praf de copt sau bicarbonat). Și totuși, câțiva ani mai târziu am început iar să aud tot felul de laude la adresa no-knead bread, venite inclusiv din surse respectabile. Am descoperit că la baza rețetei stau niște principii științifice cât se poate de valide, și că pâinea rezultată e o pâine în toată regula, bine crescută, crocantă și gustoasă. Culmea, din toate variantele pe care le-am testat până acum, e pâinea preferată a familiei noastre – ceea ce personal mă frustrează tare, având în vedere că e și cea mai simplu de făcut…. dar csf, n-ai csf!
Vestea bună e că nu o să aveți nevoie de piatră de copt, vestea proastă e că o să aveți nevoie de o oală cu capac, termorezistentă. Eu folosesc de fiecare dată cu succes o oală “românească” emailată și niște hârtie de copt. Încă o veste bună e că vă trebuie 3 ingrediente – făină, drojdie, sare. Și apă, dar aia nu se pune 🙂