Ce poate fi mai delicios la micul dejun decât un english muffin, crocant deasupra și dedesubt, elastic pe lateral și pufos și dulce-acrișor înăuntru, adevărată încântare a simțurilor și experiență inițiatică multisenzorială? Doi muffini, evident!
Mai jos am folosit maia în prefermentul pentru muffins, dar nu e musai, merg și cu drojdie dacă sunteți dispuși să renunțați la gustul intens și acrișor pe care îl conferă maiaua.
OK, am învățat cum să ne creștem o frumusețe de maia, și am vorbit deja aici despre o posibilă utilizare a ei, în pâinea fără frământare. Totuși e o rețetă mai modernă, exotică, nihilistă, cum vreți să-i spuneți, și poate vă interesează cum se face pâinea cu maia în mod tradițional, regulamentar, ca la carte și ca la mă-sa acasă. În cazul ăsta, ați nimerit tocma’ bine. Continue reading
Cred că am mai trecut ușor în revistă subiectul într-un post anterior, dar iată că a sosit și momentul să discutăm despre piatra de copt. Ce este, la ce ne ajută, care sunt avantajele, dezavantajele, cât costă, unde găsim, de ce e cerul albastru, cine a tras în noi după 22, câți sași sosesc în șase saci, ș.a.m.d. Continue reading
Au trecut câteva luni bune de când vorbeam despre No-knead bread sau pâine fără frământare. Între timp am tot experimentat (ceea ce vă încurajez și pe voi să faceți) și am ajuns la câteva concluzii care mă ajută cam de fiecare dată. ProTips, if you will: Continue reading
Yeah, you heard me. Cartofi cu măsline. Dacă e ceva ce nu mănânc niciodată cu plăcere (doar fiindcă nu refuz niciodată nimic), e salata de cartofi – cartofi, măsline, ceapă, ouă, bleah. Dar rețeta asta nu are nicio legătură – rezultatul sunt niște cartofi crocanți, fierbinți, gustoși și niște măsline coapte absolut surprinzătoare. Mi-e teamă că am apucat să le fac doar o poză – și asta fiindcă am ras toată tava imediat. 🙂
Oooooo, dar ce-avem noi aici? Încă un desert… asta după ce mă laud că mie nu-mi plac dulciurile, dar na, ce să-i faci, câteodată I do like to indulge, dar atunci să fie ceva delicios. Și așa este și sufleul ăsta, învățat de la Martha Stewart.
Așaaaaa.. m-am tot ținut să vă povestesc rețeta pentru maia (de fapt niște instrucțiuni mai mult decât o rețetă, pentru că scopul e să capturăm maiaua din mediul înconjurător, nu să o facem noi) până când am considerat că sunteți pregătiți. Înainte să trecem la treabă, să știți că nu o să fie ușor. Mă rog, n-o să fie nici greu, dar e nevoie de un pic de perseverență, mai ales la început, și de două săptămâni în care sunteți dispuși zilnic să vă ocupați câteva minute de maia. Am numit-o în titlu ”prietenul cel mai bun al omului” fiindcă, pe alocuri, trebuie să vă îngrijiți de ea ca de un cățel – o scoateți de două ori pe zi la plimbare, îi dați de mâncare, îi faceți curat… puteți să-i puneți și un nume, I won’t judge. Pe a mea o cheamă Maia. Get it? Maia… maia… Maia… maiaua Maia… nevermind.
Pain à l’ancienne e o pâine cu totul și cu totul specială (păi cum altfel să fie, dacă scriu despre ea). E o pâine în care temperatura joasă (plecând de la apa cu gheață folosită la aluat, până la dospirea la frigider) încetinește procesul de digestie al zaharurilor de către drojdie, rezultatul final fiind un aluat mai dulce și o crustă mai caramelizată. O minunăție, ce să mai… Merită cele două zile cât durează să o facem. Did I not mention că durează două zile? Now you know.
Azi o să facem o pâine cu cartofi ca la mama acasă. Dacă mama e unguroaică. Sau măcar de prin ținutul secuiesc. Sau ardeleancă. Sau dacă pur și simplu îi place pâine cu cartofi. Who are you to judge???! O să învățăm și o tehnică foarte utilă prin care se creează abur în cuptor, ca să crească mai frumos pâinea și să facă o crustă groasă și crocantă – tehnică pe care o să o aplicăm și pentru multe alte pâini. Here we go…
Cea mai bună tartă pe care am făcut-o vreodată. Singura, de fapt, dar nu contează – fiindcă e și cea mai bună tartă pe care am mâncat-o. Dar înainte de toate, ce e rubarba? E un fruct? E legumă? Is it a bird? Is it a plane?…