Cred că am mai trecut ușor în revistă subiectul într-un post anterior, dar iată că a sosit și momentul să discutăm despre piatra de copt. Ce este, la ce ne ajută, care sunt avantajele, dezavantajele, cât costă, unde găsim, de ce e cerul albastru, cine a tras în noi după 22, câți sași sosesc în șase saci, ș.a.m.d.

Piatra de copt e o piatră pe care coacem pâine (și pizza). O băgăm rece în cuptor și o încălzim odată cu el. Dată fiind densitatea mare a pietrei de copt și capacitatea ei calorică ridicată, ea ne ajută înmagazinând căldura cuptorului și eliberând-o puternic și uniform în aluatul (mult mai rece) pe care îl așezăm pe ea. Fără o piatră de copt, momentul în care aluatul intră în cuptor va scădea puternic temperatura acestuia, și ne trezim că pâinea nu prea crește și nu prea se face. Sau în cazul pizzei constatăm că ingredientele se coc (sau chiar se ard) înainte să se facă blatul, ceea ce evident că e… suboptim.

Dezavantajele folosirii unei pietre de copt sunt că durează mai mult încălzirea cuptorului (capacitatea calorică crescută înseamnă că înmagazinează mai bine căldura, dar durează și mai mult până o acumulează), și că cineva trebuie să o bage și să o scoată din cuptor (și nu e ușoară…). Dar nu e bai, răbdare și putere, și merită.

Materialul ideal e granitul, și sursa ideală e un depozit de piatră. Va costa mult mai puțin decât o piatră „specială” pentru cuptor, și aveți la dispoziție o gamă largă de grosimi și modele. Eu am luat de la Brico Stone, pe DN1 lângă podul de la Ikea, pe partea dreaptă cum vii dinspre București. Nu m-au plătit, nu sunt acționar, dar mi-a plăcut foarte mult sortimentul de piatră expus la ei, și se poartă foarte frumos cu clienții. Nu mai știu cât am dat pe piatra mea, dar a fost ceva de ordinul zecilor de lei – 40 poate? Important e să măsurați înainte în cuptor (piatra va sta pe grătarul de la cuptor, dar e important să rămână câțiva centrimetri liberi în fiecare direcție ca să poată circula aerul bine – a mea are 40×30 cm), să alegeți o grosime (piatra mea are 3cm, dar v-aș recomanda să luați una un pic mai subțire, 2cm ar trebui să fie suficient) și un model. Dacă nu țineți neapărat la aspect, întrebați care model de granit e mai ieftin și luați-l pe ăla. Sau întrebați dacă au ceva resturi în care să se încadreze dimensiunile voastre, și probabil o să se bucure că scapă de ele. Ah, și asigurați-vă că nu e tratat granitul cu ceva (lac, adeziv sau vopsea), fiindcă nu cred că vreți așa ceva în pâine.

Acum în timp ce scriu review-ul ăsta, mă gândesc că poate ar fi mișto și o piatră de copt rotundă. Nu știu dacă găsiți unde să vă taie așa ceva, sau cât ar costa operația de tăiere, dar merită să întrebați și asta. Evident, dacă plănuiți să faceți pâini rotunde și pizza. Pentru franzele sau baghete evident că piatra dreptunghiulară rămâne mai potrivită.

Așa, am ajuns cu piatra acasă, acum ce facem cu ea? Păi cum ziceam, o punem în centrul grătarului de la cuptor, încălzim cuptorul la temperatura indicată în rețetă (cu cel puțin o oră înainte), punem aluatul cu ajutorul unei lopeți fie direct pe piatră, fie pe o hârtie de copt, fie pe un covoraș de silicon (ca ăsta) și coacem pâinea. De exemplu, poate ați văzut la Pain a l’ancienne cum arată pâinea pe hârtie de copt peste piatră:

Când pâinea e gata, o scoatem din cuptor (tot cu o lopată) și așteptăm câteva ore bune să se răcească și piatra, înainte să o scoatem și pe ea.