Friptura din mușchiuleț de porc se poate face în multe feluri – la cuptor, la tigaie, sau pe grătar tăiat rondele, dar varianta de care vorbim astăzi e preferata mea, atât ca rezultat cât și ca pregătire.

Înainte de toate, vă rog să nu încercați metoda de mai jos pe altceva în afară de mușchiuleț – alte părți ale porcului au o carne mai fibroasă și mai dură, iar tratamentul va trebui să fie unul potrivit pentru atributele cărnii. Și să ne înțelegem, mușchiulețul de porc este o bucată alungită, aproape tubulară, poziționată pe lângă coloana vertebrală în zona ventrală (adică a burții). Nu are un gust foarte intens, dar este unul dintre cei mai fragezi mușchi ai animalului, fiind folosit la postură și nu la mișcare.

Ingrediente (pentru aprox. 3 porții – sau 2 dacă vă e foame rău)

1 mușchiuleț de porc de 500-600g (dacă e mai mare sau mai mic, ajustați timpul de la pasul final)

1 lingură ulei (eu prefer de susan, dar puteți să folosiți de măsline sau de floarea-soarelui)

condimente după gust (sugestii: sare, piper, cimbru, usturoi, coriandru pudră sau boabe, pul biber, chili, chimen, rozmarin, muștar, lămâie, vin, oțet balsamic,…)

În seara dinainte (sau în dimineața respectivă, dacă nu ne organizăm din timp), frecăm bine mușchiulețul cu condimentele și cu lingura de ulei, și îl punem într-un castron sau într-o pungă la frigider. Combinația mea preferată e coriandru, cimbru și ulei de susan, dar puteți să vă inspirați din lista de mai sus sau să adăugați ce condimente vreți. Porcul merge cu aproape orice. Dacă vi se pare că nu iese destul de fraged, puteți să renunțați la sare și să o introduceți mai târziu, între frigere și coacere. Eu sunt însă foarte mulțumit de rezultat și cu sărarea de la început.

Scoatem mușchiulețul de la frigider cu vreo 45 minute înainte de masă, și încălzim cuptorul la 180 de grade. O să mă întrebați: ”Adică cum, la 180 de grade? Stăm cu spatele la el?”. So funny. Nu, la 180 de grade Celsius.

După 15 minute de odihnă a mușchiulețului la temperatura camerei, punem pe foc mare o tigaie sau un grătar. Eu prefer grătarul și dungile care rămân pe mușchiuleț, dar merge la fel de bine și la tigaie. Când s-a încins bine (la 240-250 de grade), punem mușchiulețul înăuntru și îl frigem 2 minute, îl întoarcem pe cealaltă parte încă 2 minute, iar pe ”laterale” câte 30 secunde – for a grand total de 5 minute de frigere. Acum e momentul să îl presărăm cu sare, dacă am sărit peste ea la pasul de pregătire.

Între timp cuptorul ar trebui să fi ajuns la temperatura țintă, așa că transferăm mușchiulețul la cuptor. Cu tigaie/grătar cu tot, dacă aceasta nu are părți de plastic. Grătarul meu are, și deci nu l-aș băga la cuptor, așa că transfer mușchiulețul într-o formă de cozonac și torn deasupra toată zeama lăsată în tigaie. Da, o formă de cozonac. Direct în formă dacă e turnată, sau tapetată cu hârtie de copt dacă e o formă cu pliuri în care rămân resturile de prăjituri și fripturi. (am furat ideea de pe savoriurbane, de unde am furat de fapt și rețeta :)) Îl lăsăm încă 10 minute la cuptor. 12 dacă e mai gros. 15 dacă avem invitați mofturoși care strâmbă din nas la carne ”crudă” (nu e crudă, dar e rozalie și suculentă), dar nu mai mult de 15 dacă nu vreți să fiți trăzniți de zeul cărnii și plezniți de 5 ori peste față cu mușchiulețul uscat și cenușiu pe care l-ați ”gătit”. Just saying.

După cele câteva minute, scoatem carnea de la cuptor și o acoperim (cu folie de aluminiu, cu o farfurie sau cu un capac) timp de 10 minute, cât să se relaxeze fibrele și să reabsoarbă un pic din zeamă. Îl tăiem rondele, un pic în diagonală dacă vrem să arate mai fancy, și îl aranjăm frumos în farfurii. BAM, you’re welcome!