Ce poate fi mai delicios la micul dejun decât un english muffin, crocant deasupra și dedesubt, elastic pe lateral și pufos și dulce-acrișor înăuntru, adevărată încântare a simțurilor și experiență inițiatică multisenzorială? Doi muffini, evident!
Mai jos am folosit maia în prefermentul pentru muffins, dar nu e musai, merg și cu drojdie dacă sunteți dispuși să renunțați la gustul intens și acrișor pe care îl conferă maiaua.
OK, am învățat cum să ne creștem o frumusețe de maia, și am vorbit deja aici despre o posibilă utilizare a ei, în pâinea fără frământare. Totuși e o rețetă mai modernă, exotică, nihilistă, cum vreți să-i spuneți, și poate vă interesează cum se face pâinea cu maia în mod tradițional, regulamentar, ca la carte și ca la mă-sa acasă. În cazul ăsta, ați nimerit tocma’ bine. Continue reading
Au trecut câteva luni bune de când vorbeam despre No-knead bread sau pâine fără frământare. Între timp am tot experimentat (ceea ce vă încurajez și pe voi să faceți) și am ajuns la câteva concluzii care mă ajută cam de fiecare dată. ProTips, if you will: Continue reading
Așaaaaa.. m-am tot ținut să vă povestesc rețeta pentru maia (de fapt niște instrucțiuni mai mult decât o rețetă, pentru că scopul e să capturăm maiaua din mediul înconjurător, nu să o facem noi) până când am considerat că sunteți pregătiți. Înainte să trecem la treabă, să știți că nu o să fie ușor. Mă rog, n-o să fie nici greu, dar e nevoie de un pic de perseverență, mai ales la început, și de două săptămâni în care sunteți dispuși zilnic să vă ocupați câteva minute de maia. Am numit-o în titlu ”prietenul cel mai bun al omului” fiindcă, pe alocuri, trebuie să vă îngrijiți de ea ca de un cățel – o scoateți de două ori pe zi la plimbare, îi dați de mâncare, îi faceți curat… puteți să-i puneți și un nume, I won’t judge. Pe a mea o cheamă Maia. Get it? Maia… maia… Maia… maiaua Maia… nevermind.
Pain à l’ancienne e o pâine cu totul și cu totul specială (păi cum altfel să fie, dacă scriu despre ea). E o pâine în care temperatura joasă (plecând de la apa cu gheață folosită la aluat, până la dospirea la frigider) încetinește procesul de digestie al zaharurilor de către drojdie, rezultatul final fiind un aluat mai dulce și o crustă mai caramelizată. O minunăție, ce să mai… Merită cele două zile cât durează să o facem. Did I not mention că durează două zile? Now you know.
Azi o să facem o pâine cu cartofi ca la mama acasă. Dacă mama e unguroaică. Sau măcar de prin ținutul secuiesc. Sau ardeleancă. Sau dacă pur și simplu îi place pâine cu cartofi. Who are you to judge???! O să învățăm și o tehnică foarte utilă prin care se creează abur în cuptor, ca să crească mai frumos pâinea și să facă o crustă groasă și crocantă – tehnică pe care o să o aplicăm și pentru multe alte pâini. Here we go…
Cum procedezi dacă ți-e poftă de o pâine bună la cină? Soluția clasică e simplă: apucă-te de ea… alaltăieri. Majoritatea pâinilor artizanale au nevoie de 2-3 zile în care trec prin toate etapele de dezvoltare (autoliză, fermentare, dospire, etc.) ca să-și atingă potențialul maxim de gust, consistență și structură. Din fericire, există și variante mai rapide, cum este și rețeta de față. De la amestecarea ingredientelor până la scoaterea din cuptor a pâinii aburinde nu trec mai mult de două ore.
UPDATE: Pentru o variantă cu maia, sau pentru varianta cu cantități mărite cu 50%, citește versiunea 2.0 despre care am scris aici.
Da, știu, și eu am fost la fel de șocat când am auzit prima dată. Am respins ideea ca pe o invenție americănească și am presupus că e vorba de un chec sărat sau de vreo pâine crescută mecanic (cu praf de copt sau bicarbonat). Și totuși, câțiva ani mai târziu am început iar să aud tot felul de laude la adresa no-knead bread, venite inclusiv din surse respectabile. Am descoperit că la baza rețetei stau niște principii științifice cât se poate de valide, și că pâinea rezultată e o pâine în toată regula, bine crescută, crocantă și gustoasă. Culmea, din toate variantele pe care le-am testat până acum, e pâinea preferată a familiei noastre – ceea ce personal mă frustrează tare, având în vedere că e și cea mai simplu de făcut…. dar csf, n-ai csf!
Vestea bună e că nu o să aveți nevoie de piatră de copt, vestea proastă e că o să aveți nevoie de o oală cu capac, termorezistentă. Eu folosesc de fiecare dată cu succes o oală “românească” emailată și niște hârtie de copt. Încă o veste bună e că vă trebuie 3 ingrediente – făină, drojdie, sare. Și apă, dar aia nu se pune 🙂