Pasta alla gricia, mai ales sub forma acestor bavette din imagine, este preferatul meu din cele 4 varietăți clasice de paste romane: alla gricia, alla amatriciana, carbonara și cacio e pepe. De altfel, între cele 4 varietăți diferența o face câte un ingredient în plus sau în minus, după cum se vede din această excelentă schemă elaborată de un mare artist și bucătar amator (adică de mine):
Evoluția și convergența varietăților romane de paste, cf. Felul14.ro, (C) 2017
Oh man, tocmai mi-am dat seama, în timp ce mă întrebam ce să gătesc azi, că v-am povestit mai demult cum să faceți tempeh, dar nu și ce să faceți cu el 🙂 Deci iată, un curry pe care îl fac destul de des, în diferite variante și variațiuni, în funcție de inspirația de moment sau de conținutul dulapului cu condimente. Ca de obicei, câteva observații înainte să începem:
Note to self: data viitoare când fac fasole mung, n-ar fi rău să încerc să fac o poză mai apetisantă…
So… asta o să fie genul ăla de rețetă unde trebuie să explic mai întâi fiecare cuvânt din denumire 🙂 Dal-ul este o mâncare indiană de leguminoase (linte, năut, fasole, etc). E ceva foarte asemănător cu un curry, dar dacă există un cuvânt mai precis, o să îl folosim pe acela, nu-i așa? Fasolea mung e o leguminoasă asiatică, de culoare verde, și se găsește la noi sub formă de boabe uscate, ca fasolea boabe. Presupun că o puteți înlocui ușor cu orice alt fel de fasole sau cu linte – și probabil că o să încerc rețeta și cu linte într-o zi… vă anunț cum a ieșit! Vă recomand o garnitură de pilaf – pe care o găsiți aici – și care merge de minune cu acest dal, sau cu orice mâncare indiană în general.
Îmi place să experimentez în bucătărie. Rezultatul imediat este că rar mi se întâmplă să repet o rețetă – prefer oricând o nouă provocare, un nou ingredient, o nouă tehnică unui preparat pe care l-am mai făcut și în trecut. Cu câteva excepții – și risotto-ul cu leurdă este una dintre ele! Adevăratul vestitor al primăverii în casa noastră, încerc să îl fac cel puțin o data în fiecare an, imediat ce apare leurda pe tarabe, rafturi și pe trotuare 🙂
Evident, rolul principal în acest risotto îl are leurda – deci este vital să fie cât mai proaspătă, parfumată și cât de cât fragedă. Sezonul este destul de scurt, câteva săptămâni la începutul primăverii, deci profitați de el din plin – rețeta e simplă și delicioasă.
Friptura din mușchiuleț de porc se poate face în multe feluri – la cuptor, la tigaie, sau pe grătar tăiat rondele, dar varianta de care vorbim astăzi e preferata mea, atât ca rezultat cât și ca pregătire.
O să vă povestesc o rețetă care nu-mi e deloc caracteristică. În primul rând fiindcă e super simplă 🙂 Și în al doilea rând fiindcă nu respectă principiul de bază al pastelor autentic italienești – să fierbem pastele în apă abundentă (1 litru / 100g paste) și să le combinăm ulterior cu restul. No, not this time. O să ne batem joc de ele și o să le aruncăm în aceeași tigaie cu restul ingredientelor, cu foarte puțină apă, și culmea – o să iasă ceva delicios.