Ce poate fi mai delicios la micul dejun decât un english muffin, crocant deasupra și dedesubt, elastic pe lateral și pufos și dulce-acrișor înăuntru, adevărată încântare a simțurilor și experiență inițiatică multisenzorială? Doi muffini, evident!
Mai jos am folosit maia în prefermentul pentru muffins, dar nu e musai, merg și cu drojdie dacă sunteți dispuși să renunțați la gustul intens și acrișor pe care îl conferă maiaua.
Pasta alla gricia, mai ales sub forma acestor bavette din imagine, este preferatul meu din cele 4 varietăți clasice de paste romane: alla gricia, alla amatriciana, carbonara și cacio e pepe. De altfel, între cele 4 varietăți diferența o face câte un ingredient în plus sau în minus, după cum se vede din această excelentă schemă elaborată de un mare artist și bucătar amator (adică de mine):
Evoluția și convergența varietăților romane de paste, cf. Felul14.ro, (C) 2017
Înainte de toate, să ne înțelegem bine: „conserva” e aici un cuvânt italienesc, care se referă la un fel de pastă de tomate super concentrată, asemănătoare cu bulionul din comerț, dar 100% naturală și făcută din cele mai bune roșii. Sigur, dacă ați ales cele mai bune roșii. Dacă nu, făcută din roșiile pe care le-ați ales. Don’t worry, sunt destul de convins că orice roșii ați alege, tot sunt mai bune decât roșiile din care se face bulionul comercial. Deci facem o conserva de tomate, sau de roșii, și nu o conservă. Bun…
Ca utilizare, conserva e ideală când avem nevoie de un extra oomph de tomate într-un sos (și nu avem chef să fierbem roșii până le ia naiba), sau când nu găsim roșii gustoase în sezonul respectiv (iarna, primăvara, toamna și câteodată vara).
Ciorba de pui a la grec e una din ciorbele mele preferate. O să povestim aici despre o rețetă la care am ajuns după diverse încercări și experimente. Cea mai bună ciorbă. The best soup. I know soup. I know the best soup. Make ciorba a la grec great again. Am adăugat, pe lângă ingredientele clasice, un pic de lemongrass, because why not, right? 🙂 Și dacă înlocuim pătrunjelul cu niște coriandru tocat, o cotim spre asia bine de tot. Ceea ce nu e neapărat ceva rău.
O să încerc să keep it short de data asta, fiindcă chiar e o rețetă super simplă – unul din primele lucruri pe care am învățat să le fac prin bucătărie. Salată de vinete, cu câteva twist-uri pe care le-am adăugat de-a lungul timpului. Acum când mă gândesc la ingrediente îmi dau seama că iar e genul ăla de rețetă „după ochi” și „cât cuprinde”, fapt pentru care îmi cer scuze anticipat. N-o să se mai întâmple. Prea des. Continue reading
OK, am învățat cum să ne creștem o frumusețe de maia, și am vorbit deja aici despre o posibilă utilizare a ei, în pâinea fără frământare. Totuși e o rețetă mai modernă, exotică, nihilistă, cum vreți să-i spuneți, și poate vă interesează cum se face pâinea cu maia în mod tradițional, regulamentar, ca la carte și ca la mă-sa acasă. În cazul ăsta, ați nimerit tocma’ bine. Continue reading
Oh man, tocmai mi-am dat seama, în timp ce mă întrebam ce să gătesc azi, că v-am povestit mai demult cum să faceți tempeh, dar nu și ce să faceți cu el 🙂 Deci iată, un curry pe care îl fac destul de des, în diferite variante și variațiuni, în funcție de inspirația de moment sau de conținutul dulapului cu condimente. Ca de obicei, câteva observații înainte să începem:
A venit (oareșicum) și vara. E (oareșicum) soare, s-a făcut (oareșicum) cald, e timpul să profităm și să punem castraveți la borcan! Activitate mistic-inițiatică, presărată cu multe superstiții și informații contradictorii, ca mai toate rețetele de pe la noi. No need to panic, o să abordăm tema științific, ca de obicei, și o să facem cei mai buni castraveți murați de partea asta a dunării.
Au trecut câteva luni bune de când vorbeam despre No-knead bread sau pâine fără frământare. Între timp am tot experimentat (ceea ce vă încurajez și pe voi să faceți) și am ajuns la câteva concluzii care mă ajută cam de fiecare dată. ProTips, if you will: Continue reading
Yeah, you heard me. Cartofi cu măsline. Dacă e ceva ce nu mănânc niciodată cu plăcere (doar fiindcă nu refuz niciodată nimic), e salata de cartofi – cartofi, măsline, ceapă, ouă, bleah. Dar rețeta asta nu are nicio legătură – rezultatul sunt niște cartofi crocanți, fierbinți, gustoși și niște măsline coapte absolut surprinzătoare. Mi-e teamă că am apucat să le fac doar o poză – și asta fiindcă am ras toată tava imediat. 🙂