Vorbeam cu un prieten acum câțiva ani și încercam să identificăm un fel de mâncare autentic românesc, inventat aici și nu inspirat din bucătăria neamurilor vecine sau cotropitoare. Ceva ce ar fi împărțit Burebista cu Deceneu ca amuse-bouche la un pahar de bere, o garnitură pentru brânza de viezure sau ceva mânz pe varză cu orz. Mămăliga, evident, n-a ajuns în turul doi – porumbul a fost descoperit de Columb odată cu cartoful, hamburgerul și orange-mocca-frappuccino-ul pe coasta de est a Americii, circa 1492. Pe lista scurtă știu că rămăsesem cu piftia (și cam atât), asta până i-am prezentat-o plin de mândrie patriotică unei colege nemțoaice care a zâmbit și a zis doar “Ach, ja, Sülze!” 🙁

Anyway, revenind la subietul zilei, un singur lucru urăsc mai mult decât mămăliga uscată: mămăliga uscată cu cocoloașe. Din fericire, rețeta asta e pentru o mămăligă cremoasă, fină și gustoasă. Poate mai degrabă o polenta decât o mămăligă tradițională – nu-mi imaginez că ar putea cineva să o taie cu sfoara, de exemplu. Sigur, dacă preferați o mămăligă mai țeapănă și mai uscată (i hate you – just saying), puteți să scădeți ușor cantitatea de apă sau să creșteți cantitatea de mălai. Nu ajustați însă mălaiul pe parcurs – o să vă treziți că se fierbe neuniform și mâncați o mămăligă semifăcută.

Word of warning – eu folosesc doar mălai grișat, din comerț. Cukorica, fiindcă așa s-a împământenit la noi în familie – mălaiul de la unguri e “ăla bun”. Dacă aveți mălai tradițional, înțeleg că trebuie să fiarbă mai mult (n-am folosit niciodată, sorry). Ajustați după gust și necesități.

Ingrediente (pentru 3-4 porții de mămăligă ca fel principal – MBS de exemplu – sau 5-6 porții ca garnitură)

1 cană mălai grișat

3 căni apă

2 linguri de ulei de măsline

1 linguriță de sare

1 lingură de unt (opțional)

Începem prin aducerea la fierbere a apei, în care am amestecat sarea și uleiul. Când fierbe sănătos, reducem focul la mediu (spre mic) și incorporăm încet mălaiul cu ajutorul unui tel. Dacă nu ne ajută nimeni, cu o mână turnăm ușor mălaiul, iar cu mâna cealaltă amestecăm rapid cu telul în apă. Merge și cu o lingură în loc de tel, dar telul face toată diferența – nici gând să se formeze vreun cocoloș.

Odată incorporat mălaiul, reducem focul la mic (sau chiar la minim), cât să mai bolborosească din când în când mămăliga. Amestecăm în continuare cu telul în permanență, timp de 5 minute. O să constatăm că mămăliga se transformă dintr-o apă cu mălai într-o cremă groasă aurie. După cele 5 minute (sau mai multe dacă mălaiul o cere), punem mămăliga deoparte. Adăugăm opțional untul și amestecăm în continuare cu telul până la omogenizare. O mai lăsăm deoparte 10 minute, să se hidrateze complet particulele de mălai, și să se și răcească un pic (arsurile cu mămăligă sunt deosebit de neplăcute și periculoase, deci aveți grijă). Aaaand BAM! Mămăligă perfectă în numai 15 minute.

ProTip: Dacă sunteți ca mine, faceți de fiecare dată prea multă mămăligă (ca să fie). Evident că reîncălzită nu va fi la fel de cremoasă, ci mai degrabă va deveni un piure de mălai obosit și uscat. Ei bine, am descoperit că pentru mămăligă există viață și a doua zi – sau chiar a treia: odată uscată, tăiem mămăliga în cuburi, tuburi, paralelipipede sau felii, le ungem cu ulei și le frigem un pic pe grătar, pe toate fețele. Rezultatul poate să fie chiar mai gustos decât mămăliga inițială – o crustă aurie crocantă cu gust de cornflakes, umplută cu o mămăligă pufoasă și călduță. You’re welcome!