O să încerc să keep it short de data asta, fiindcă chiar e o rețetă super simplă – unul din primele lucruri pe care am învățat să le fac prin bucătărie. Salată de vinete, cu câteva twist-uri pe care le-am adăugat de-a lungul timpului. Acum când mă gândesc la ingrediente îmi dau seama că iar e genul ăla de rețetă „după ochi” și „cât cuprinde”, fapt pentru care îmi cer scuze anticipat. N-o să se mai întâmple. Prea des.

Ingrediente

4 vinete medii

niște ulei de floarea-soarelui (vreo 200ml să zic? vedeți și voi mai jos)

1-2 linguri ulei de măsline

usturoi cât doriți

o mână de pătrunjel tocat

Salata de vinete se face în doi timpi: mai întâi coacem vinetele, le punem la scurs, și ulterior (după câteva ore sau a doua zi) facem salata propriu-zisă. Pentru prima etapă, metoda pe care o găsesc cea mai acceptabilă într-o bucătărie de apartament este următoarea: îndepărtăm cozile vinetelor, le tăiem în două pe lung, le ungem cu ulei de măsline pe ambele părți, le așezăm pe tavă pe niște hârtie de copt, și le băgăm la cuptor.

200 grade cam 40-50 de minute, sau la combinație de aer cald și grill (dacă aveți grill la cuptor), pe raftul superior, până când vinetele arată cam așa:

adică până se schimbă la culoare, se „stafidesc” și devin moi la atingere. Cel mai bine folosiți o lingură ca să le pipăiți, consistența moale e cel mai bun indiciu că s-au făcut.

Scoatem tava din cuptor și lăsăm vinetele să se răcească cât să putem să le curățăm. Cât despre curățare, chestia asta cu tăiatul pe jumătate ne ajută foarte mult: într-o mână ținem o bucată de vânătă, iar cu cealaltă mână scobim conținutul. Mă rog, cu o lingură, nu direct cu mâna, evident. Nu suntem sălbatici. Ce dreq.

Scobim conținutul și îl punem la scurs într-o strecurătoare, sau pe un fund de lemn așezat în plan înclinat. Which reminds me, știți cum se aud vinetele când se scurg pe fundul de lemn? Pic, pic, pic. Și cum se aud când e fundul înclinat? (Pic, pic, pic) * cos(α). Bun, trecem peste.

Strecurătoarea o punem într-o farfurie mai adâncă (se va scurge destul de multă apă), pe care o golim din când în când. Eu le las la frigider peste noapte, în combinația asta (farfurie de supă + strecurătoare + vinete), și scurg apa de 2-3 ori între timp.

A doua zi, sau după câteva ore bune de scurgere, punem într-un vas vinetele, presărăm niște sare deasupra, și ulei cât să le acopere bine. Adăugăm usturoiul și pătrunjelul tocate, și mixăm totul cu un blender de mână (sau le aruncăm într-un robot de bucătărie) până când obținem consistența dorită. Eu prefer să mă opresc înainte să devină totul o cremă, și să-și păstreze un pic din consistența cărnoasă, dar de gustibus.

La final gustăm și mai ajustăm după preferințe – poate un pic de sare, poate un pic de ulei de măsline? Nu vă recomand să folosiți doar ulei de măsline, btw, pentru că gustul e cam puternic și deturnează destul de mult de la gustul vinetelor. Îmi place însă să adaug 1-2 linguri la final, pentru un plus de aromă mediteraneană. Se pune pe una dintre pâinile delicioase pe care ați învățat tot aici să le faceți, și se mănâncă în neștire. Poftă bună!